Părinte al Sfintei Biserici

de Ana Tudor

Grigorie de Nazianz,

Venit pe lume-n Arianz,

Fiu de episcop convertit

La creștinismul ce-a iubit,

 

În Cezareea studia

Și scrisul în el radia.

El preot e hirotonit,

De tatăl său fiind chiar silit. 

 

Nu lasă pacea tulbure

Vrând vremii să se-alăture;

E Logosul dumnezeit

În cinci omilii ce-a grăit.

 

Sfânt îi era monologul,

Numele de Teologul,

Biruind plaiul strămoșesc

Cu fluierul cel păstoresc.

 

Alung-adâncul Duhului,

Dând chip frumos cuvântului.

În orice călătorie

Lua cunoașterii simbrie.

 

La finele lui Gerar, azi,

Rugile sunt ca niște brazi.

La noi sunt ale lui moaște,

Și Neculce recunoaște,

 

Slatina e Mănăstirea

Unde au pe veci dormirea,

În Suceava cea vestită,

De toți domnii prețuită.